1. Va fi PEONIA NOUL vin fanion al SCDVV BUJORU?

R: Peonia este prima eticheta de avangarda a statiunii Bujoru si face parte dintr-o viitoare gama de vinuri premium. Nu as descrie acest vin sau aceasta eticheta ca fiind fanionul SCDVV Bujoru deoarece acesta va fi totdeauna cercetarea, dar imi doresc sa ramana eticheta de varf care sa uneasca vinurile de elita in cupaje rafinate si bine lucrate iar Peonia sa fie recunoscuta ca o gama de vinuri premium si nonconformiste prin cupajele pe care le-ar putea cuprinde atat pe vinuri albe cat si pe vinuri rosii.

2. Ce rol are BURGUNDUL MARE aici, în acest triumvirat?

R: Intr-un cupaj caut intotdeauna armonia, gustul perfect echilibrat si bine slefuit care te transpune automat intr-un alt spatiu – timp, unul care iti este familiar si in care gasesti aceleasi arome ca in vin. In cupajul Peonia am adaugat Burgund Mare intre Merlot si Cabernet deoarce Burgundul aduce foarte mult fruct. Acest soi, desi putin exploatat in Romania, are rezultate excelente aici pe dealurile Bujorului si ne ofera vinuri rosii de culoare inchisa, corp mediu, taninuri fine si mult, mult fruct in spectrul aromatic. Burgundul completeaza notele picante ale Cabernetului si notele de ciocolata, cafea, vanilie prezente prin intermediul Merlot-ului pastrat in baricuri din stejar romanesc.

3. Se găsește el între cele două, Merlot și Cabernet?

R: Da, se poate spune ca Burgund este in categoria vinurilor rosii mai light, departe de extremitati, Cabernet si Pinot, cumva incadrat de Shiraz si Merlot, insa, acest soi nu are nimic in comun cu Shirazul, Feteasca Neagra sau Cabernet Sauvignon, nici cu Merlot-ul care este tot un vin fructat si lejer. Burgundul este special prin culoare dar mai ales prin arome.

4. Poate el să le facă să se apropie? Ar putea să le facă să vorbească?

R: Avantajul principal al Statiunii Bujoru este ca are acest soi pe care majoritatea producatorilor din Romania nu il au iar Burgundul in proportiile ideale poate fi sarea si piperul, sau acel “je ne sais quoi“ de care sa se tot mire degustatorii si sa se intrebe ce este.

5. Am auzit că ați părăsit Bucureștiul pentru a fi oenolog la Tg. Bujor. Este aceasta o aventură în care v-ați lansat?

R:  Intr-adevar am parasit tumultul si provocarile urbane pentru a-mi exersa talentul de oenolog si mai ales acela de “master-blender“ cum imi place mie sa spun. Este cu siguranta o aventura, cu gandul acesta am plecat din Bucuresti si am venit la Bujoru cu draga inima, cu forte proaspete si cu planuri mari. Avand in vedere colaborarile mele anterioare am inclinat sa cred ca SCDVV Bujoru este locul perfect in care imi pot pune experienta in aplicare, acea experienta de vanzari, de promovare, de vinificare si de modernizare. Am gasit aici un potential viti-vinicol extraordinar, vinurile obtinute aici au o bogatie extraordinara de la culoare pana la intensitate aromatica si gustativa. Vad in potentialul acestor meleaguri un concurent serios al vinurilor rosii de Dealu Mare.

6. Ați găsit la Bujoru condițiile necesare pentru o stațiune veritabilă de cercetare?

R: Categoric da, detine cea mai mare suprafata viticola, laboratoare performante si dotate din abundenta cu echipamente de ultima generatie plus un numar impresionant de doctori cercetatori care opereaza aceste echipamente cu scopuri stiintifice.

7. Cât este planificat să stea în baric PEONIA?

R: Atat cat este necesar, in opinia mea nu se poate delimita clar un timp de maturare. Vinul, odata pus la maturat in baricuri, trebuie degustat saptamanal dupa primele 30 de zile astfel incat sa ai o imagine clara asupra evolutiei lui si sa il tragi la momentul potrivit astfel incat aromele primare, fructuoase sa nu fie acoperite in totalitate de lemn ci mai de graba completate. Pentru aceasta prima editie Peonia, s-a folosit Merlot maturat 3 luni in baric nou si Burgund maturat 8 luni in baric utilizat anterior.

8. Taninii vor da una dintre caracteristicile vădite ale acestui vin?

R: Taninii joaca un rol important, antioxidant in vinuri iar Peonia are din belsug datorita conditiilor pedoclimatice, a procesului tehnologic prin care este obtinut precum si datorita maturarii in baricuri din stejar. Din punct de vedere gustativ Peonia are taninuri placute, moi dar prezente. Este un vin pe care il poti savura din plin chiar anul acesta sau de care te poti bucura peste 5-7 ani dupa o maturare buna la sticla.

9. De ce nu face STAȚIUNEA de la BUJORU o RARĂ NEAGRĂ de mare excepție? Ar putea să o facă și să intre în competiție cu producătorii basarabeni.

R: Statiunea Bujoru nu intentioneaza sa comercializeze produse “Me too“ sau “SiEu“ cum este la moda acum. Faptul ca nu suntem cunoscuti de catre consumatori trebuie vazut ca un avantaj si sa il folosim pentru a intra pe piata cu produse diferite, noi, produse unice si indraznete adresate atat publicului traditional (45-70 ani), cat si publicului comercial (18-45).

10. Până acum, FETEASCA NEAGRĂ avea o reputație bună la Bujoru. Ce aveți de gând cu ea?

R: Dealu Bujorului este raiul vinurilor rosii, aici am intalnit printre altele o Feteasca Neagra exceptionala, care respecta intocmai si la timp toate caracteristicile din manualele din domeniu. Culoare neagra, arome intense de pruna uscata si fructe negre de padure precum si o nota fina de piper negru, gust inconfundabil, extrem de corpolenta, structura buna, solida imbracata de un profil aromatic tipic soiului. Avand in vedere ca este o cantitate mica de Feteasca Neagra, as merge cu ea pe vinuri premium, elaborate in timp.

11. Pe vinuri albe, ȘARBA nu vă face cu ochiul?

R: Sarba este un soi prea putin exploatat si pacat ca este asa. Semi-aromat, cu intensitate peste medie, extrem de prietenos la gust se face repede apreciat printre amatori sau connoiseurs. Este un soi dezvoltat de catre statiunea viticola Odobesti si cred ca are ceva din spiritul romanesc in ea. Cu noua tehnolgie ce urmeaza a fi implementata pana la inceputul campaniei de vinificatie eu sper ca vom obtine o Sarba prin intermediul careia sa promovam si potentialul vinurilor albe din regiunea Dealu Bujorului.

Curriculum-vitae Marius STOICA

Grecia eternă, Grecia fascinantă: UN PRELUDIU LA MUNTELE ATHOS
Trebuie să legi, ÎNTOTDEAUNA, călătoriile tale de un reper, pentru ca lumea să le înțeleagă. Iar Ammouliani se relaționează, inevitabil, la Muntele Athos, ca la o autoritate (zeitate) tutelară.

Asemeni oricărui muritor ortodox, am visat să pot intra, măcar nițeluș de puțintel, în Muntele Athos, ca în spatele unui secret bine păzit.

Curiozitate de reporter?

Da, chiar dacă, se știe, curiozitatea este cea care a omorât pisica.

Iar Ammouliani mi-a oferit, măcar în parte, o șansă de a-mi potoli curiozitatea.

De ce? Pentru că Ammouliani are reputația ultimului popas înaintea Athosului.

Înainte de a intra pe pământul sfânt.

Aici, pesemne, în vechime, se legau (sau, deopotrivă se dezlegau) 🙂 măgarii cu calabalâc.

ÎNTR-UNA DINTRE MÂNĂSTIRILE PĂRĂSITE 🙂
Am intrat, fiind oaspeți la Ammouliani, și am vizitat o mânăstire dezafectată.

De fapt, cumva părăsită. De călugării ruși, parcă.

O mânăstire pustie, în care mai rămăseseră destul de puțini călugări.

Pentru asta, a trebuit să înaintăm, vreo șapte sau opt kilometri, în teritoriul Athosului.

Am văzut, cu ochii noștri, cam cum se trăia în mănăstirile din Athos.

Este – și acest – un privilegiu, datorat, în principiu, ospitalității practicate la Ammouliani.

Dar cel mai mare câștig este firescitatea oamenilor de la Athos, care se poartă cu naturalețea cu care obișnuiesc, de parcă ai fi – și tu – un megieș de pe-acolo.

Tot acolo am văzut o procesiune, în septembrie anul trecut.

Fiind o comunitate veche, am putut suprinde, în fibra ei intimă, viața de obște – cum s-ar zice – a comunității ortodoxe.

În care credința/și tradiția strămoșească încă înseamnă ceva. Și încă mult.

PESCARI, MONAHI ȘI ȚĂRANI: OAMENI SIMPLI, ÎNTRE CARE TE SIMȚI CA ACASĂ
Ammouliani este o comunitate relativ mică.

De aceea, când apari acolo, chiar ca un turist străin, ești integrat, firește, dacă dorești aceasta.

Comunitatea păstrează ceva din spiritul Sfântului Munte.

Din acea aromă de frățietate – și, deopotrivă, din buna tradiție rurală.

Și ar trebui spus că mai are și ceva din izul unei mici comunități pescărești.

Un fel de urmași ai lui Simon, zis Petru.

Neam de oameni modești, care știu, în adevăr, să strângă rândurile, pe vreme de furtună.

Cu cost minim – cel mai apropiat exotic pe care ni-l putem permite/și cel mai sigur, în Europa.

Malta, putem să punem pariu, este – în continuare – o destinație emergentă. Și nu doar pentru regizorii care vor să filmeze în locuri exotice. Ci pentru că este EXOTICUL cel mai aproape, pe care ni-l putem permite. EXOTICUL PROXIM, cel mai apropiat exotic pe care ni-l putem permite. Și, în același timp, cel mai sigur, SAFE în totalitate. În chiar casa noastră, în Europa, continentul care este, pentru noi, acasă.

Cum reușește, de douăzeci de ani, să își mențină actualitatea, ca destinație turistică? În bună măsură, este un mister. Un mister și nu prea. Poate, doar, explicabil prin prețurile accesibile/și modice.

Dar explicabil  și prin rețeta de care dispune. Malta este un fel de Grecia restrânsă la cea mai esențială formulă pe care o poate îmbrăca, desigur, pentru că Grecia, pe lângă Malta, arhipelagul de cinci insule, poate părea enormă.

Ca număr de insule, statistic adică, Malta poate părea Grecia micșorată de două sute de ori. La scara unu pe două sute. 🙂

Și Italia pe lângă Malta poate părea un uriaș. Iar Malta, ca să continuăm metafora, poate părea niște lacrimi de uriaș. Cinci lacrimi, în arhipelag.

Firește că Italia atrage de câteva ori mai mulți turiști. Sau de câteva zeci de ori. Dar nici nu se compară, la urma urmei.

Malta ar fi făcut performanță și numai prin simpla menținere, ca ofertă, pe piața turistică a Europei, în genere – și, în special, a Europei de Sud.

SUD a însemnat, întotdeauna, soare, mare, multe ore de luminozitate, deci optimism. Relaxare maximă. Căldură toropitoare. Umbreluțe multicolore. Palmieri. Un areal cuceritor. O atmosferă entuziastă. Debordând de sporturi, de înot, de condiția insulei, înconjurată din toate părțile de peruzelele etern schimbătoare ale mării.

Malta este toate acestea la un loc. Și ceva încă pe deasupra.