Interviu
Ilie Zanfir: CEA MAI BUNĂ CARTE E URMĂTOAREA
Ilie Zanfir este, actualmente, director al Bibliotecii V. A. Urechia. Și autor al unei largi palete de cărți. Nu în ultimul rând, animator cultural: iar asta de câțiva ani buni, ba chiar de câteva zeci de ani…
- Care este cea mai bună carte a ta?
Este ca şi când ai întreba un tată care este cel mai frumos, mai bun copil al lui! Glumind, aş spune că, întotdeauna, cea mai bună carte este următoarea! Poate că, până acum, am o Carte a Cărţilor mele, o singură carte despre oraşul Galaţi, o carte în mai multe volume, cu mai multe capitole, dintre care „Legendele Galaţiului” mi-ar fi cea mai nouă, cu cel mai curat zâmbet de copil editorial, aşa cum sunt zâmbetele nepoţilor mei, Călin şi Clara, fetiţa având cam vârsta „Legendelor…”, opt luni… Desigur, probabil cel mai mare succes a fost „Dicţionarul scriitorilor gălăţeni”, care se încadrează efortului meu de istoric literar, cuprinzând aproape 600 de scriitori ai spaţiului cultural covurluiano-tecucean…
Ca să nu mai amintesc decât alte câteva dintre cele peste douăzeci de cărţi ale mele: Galaţiul în spaţiul cultural naţional. Iaşi : Convorbiri literare, 2013; Interferenţe culturale. Iaşi : Timpul, 2012; Presa gălăţeană în timpul primului război mondial : Contribuţia unui ziar independent: „Înainte. Galaţii-Noi”. Galaţi : 2014;Publicistica lui Vasile Alexandrescu Urechia în contextul social-politic al epocii. Chişinău: 2014; Reflectarea fenomenelor literare în presa românească între anii 1990-2000. Galaţi, 2012; Wuhan : Viteza clipei : Însemnări de călătorie din China. Galaţi : Axis Libri, 2014; Romanul de analiză la Liviu Rebreanu Florești: Limes, 2014;V.A. Urechia, publicist. Piatra Neamț: Acțiunea, 2015; De Dunăre: Dăinuire la Galați. București: Detectiv Literar, 2016.
- De ce crezi despre tine că ești scriitor?
Evident, fiecare dintre cărţile mele poate fi martor… al credinţei în cuvintele mele, dar mai presus de toate în Cuvânt, în sens, în Tradiţie şi în Progres. Iar aprecierile cititorilor pot fi şi ele de ajutor, ca şi recenziilor criticilor. O altfel de atestare ar putea fi cei cinci ani din Uniunea Scriitorilor din România şi aproape în aceeaşi ordine de idei, cele două doctorate, cai şi faptul că am fost student al unui Eugen Simion, care, peste ani, a scris despre cărţile mele…
- Ai stofă de animator/manager cultural?
Aici chiar pot lăsa modestia la o parte şi-ţi pot răspunde printr-un categoric DA. Ceea ce am realizat la Biblioteca V.A.Urechia şi nu o afirm eu, ci toate personalităţile culturale, scriitoriceşti sau nu, invitate, cu care am colaborat cât se poate de frumos, în mai bine de un deceniu, toţi cititorii, mass media, reprezentanţii Ministerului Culturii sub egida căruia se desfăşoară cel mai ambiţios Festival al Cărţii, în acelaşi timp şi Târg, din Sud-Estul României, Axis Libri, care anul acesta ajunge la a zecea ediţie, festival care este şi el unul dintre cei mai iubiţi „copii” ai mei…
Ilie Zamfir
- Ce proiecte noi ai?
La Festivalul mai sus amintit, dacă nu chiar la Bookfest 2018, ţinând cont că datele de desfăşurare sunt cumva apropiate, îmi va fi lansată cea mai nouă carte, probabil ultima având Galaţiul personaj principal, „Galaţiul, acum şi pururea”… dar mai am o surpriză, la care voi răspunde la întrebarea penultimă…
- În ce limbi sunt traduse cărțile tale?
Franceză, engleză, chineză. Deocamdată…
- Care ar fi reperele de bază ale operei pe care o pregătești?
Deja am început lucrul la un roman autobiografic, în care voi aborda inedit, evident, copilăria, adolescenţa, frumuseţile acestor vârste, şcolile, Oamenii care mi-au fost modele şi m-au îndrumat pe calea aceasta magică a visului literaturii, dar nu numai… Deoarece Viaţa nu este numai literatură, ceea ce tu, Mihai dragă, ştii prea bine!
- Care este cea mai mare dorință a ta? Este una în legătură cu biblioteca?
În afara dorinţelor care privesc oamenii dragi ai familiei mele, care ţin sau nu de visele mele literare, cea mai mare dorinţă a mea este ca Galaţiul să fie bine situat, văzut pe harta culturală a României şi a Europei… Implicarea mea în viaţa culturală a Galaţiului va fi în continuare una deosebit de activă, pentru că aşa este firea mea, aşa este caracterul meu, modelat după frumoasa tradiţie creştină, după „legea românească” despre care aşa de frumos scria Dan Botta, legea ortodoxiei, care, aşa cum înţelept observa un Mircea Platon în „Elitele şi conştiinţa naţională”, este o lege a deschiderii, a iubirii nu numai a aproapelui, ci şi a celui care vine Aproape, constructiv. Atât la Biblioteca V.A.Urechia cât şi, dacă, vocea poporului o va vrea, în conducerea Filialei Uniunii Scriitorilor Sud Est, unde proiectul meu este cât se poate de constructiv, încercând să împace Vechiul şi cu Noul… Este o dorinţă firească, nu „cea mai mare”, departe de mine „gloria deşartă”, iscată din discuţiile cu scriitorii care au apreciat ceea ce am realizat, întotdeauna în echipă, nu pentru mine. Chiar consider că împreună, şi nu fac nici o aluzie la o formaţiune nou apărută, Galaţiul şi Brăila, cei doi poli ai Filialei, pot trece la nivelul următor: un sediu de filială ultra modern, cu bibliotecă, librărie, mini hotel, sală de festivităţi: o editură nouă, o revistă nouă, m-am gândit eu că ar fi bine să preluăm brandul „Noduri & Semne”, a mai fost o astfel de revistă şi ar fi bine venită o astfel de continuare şi, de ce nu, Mihail Gălăţanu ar putea fi noul ei director, în acest an care este şi un an Nichita Stănescu, ce ar putea fi mai frumos pentru literatura contemporană din acest spaţiu spiritual, care se întinde, conform membrilor Filialei, de la Ploieştii lui Nichita până la marea cea Mare, de la Adjud şi Bacău până la Slobozia şi Călăraşi, trecând prin Buzău şi Tecuci, decât un nou şi adevărat Nou început, demn de Anul centenarului Marii Uniri!
Cred că moto-ul proiectului meu de candidatură spune totul: „Să ne respectăm, să ne citim reciproc creaţiile literare şi să ne preţuim între noi, scriitorii!”
Mulţumesc, Mihail Gălăţanu!
A consemnat: RABBIT MEDIA
