(TI) AMO, AMMOU-LIANI!

Ti ammouliani 🙂
Io ti amo, Ammouliani! Dacă am fi italieni, așa aș spune/am spune. Cu temei. Fiindcă noi chiar iubim Ammouliani. Și, dacă te-ai îndrăgostit de un loc, dacă tu chiar iubești un loc de pe Pământ, acela chiar te va atrage- și încă o va face cu mare putere. Va face pârtie în sufletul tău și își va exercita atracția cum nu se poate mai ardent.

La urma urmei, de ce să iubești Ammouliani?

Că e doar un colțișor  oarecare de Grecie.

De o dezarmantă simplitate.

Și tocmai chiar asta/și tocmai aici este frumusețea.

*UN SCRIN FERECAT.CARE TE AȘTEAPTĂ PE TINE SĂ ÎL DESFERECI
Ammouliani este ca scrinul bunicii, cu multe surprize: trebuie să ai, doar, răbdare  să îl deschizi.

Căci este ferecat: și tu trebuie să îl desfereci.

Am înțeles asta în urmă cu numai două-trei luni, când am asistat la o procesiune.

În fapt de septembrie, când vipia se mai răcorește și pe la frații greci, preoții și fețele bisericești au pus la cale o vizită a unei icoane miraculoase în insulă și o procesiune pe măsură. Fiindcă eram și noi pe-acolo (era chiar mijloc de septembrie), am fost și noi invitați să participăm.

ÎN SPIRIT DE COMUNITATE ÎNCHEGATĂ 🙂
Icoana a venit, firește, pe mare, cu un vapor. Și, de bună seamă, cu un alai/sobor de preoți. Purtată în brațe.

Ce vreau, iar, să spui este că grecii sunt chiar un popor mai credincios decât noi.

Toată suflarea de pe insulă (nu foarte multă), înclusiv turiștii, ne-am aliniat la debarcader.

Mai leneși, noi am ajuns mai târziu și am poposit la o terasă, de unde aveam perspectivă/și am și profitat, trăgând fotografii.

ȘI CHIAR NE-A PLĂCUT, DIN ADÂNCUL INIMII 🙂
Evenimentul ne-a arătat cât de tradițională e societatea elenă, ancorată în valorile consacrate/sacerdotale.

Curios lucru, asta ne-a chiar plăcut.

A fost un fel de praznic popular/național.

A durat vreo cinci-șase ore, pe puțin, totul în spirit cât se poate de fratern.

Ne-am simțit foarte bine în sânul poporului grec, precum zice clișeul.

În rest, Ammouliani rămâne aceeași comunitate fraternă și primitoare cu care ne-am învățat.

Posted in Turism | Tagged , , , , , | Leave a comment

AMMOULIANI: INSULA ZILEI DE MÂINE

O  insulă din Grecia, mai precis din peninsula Halkidiki, dar aflată la intrarea în Sfântul Munte Athos, este cea mai nouă – și îndrăznesc să spun – cea mai surprizătoare intrare din outcoming.

Ruși, sârbi, bulgari și români (re)constituie topul turiștilor care ajung la Ammouliani, dar – atenție – nu lipsesc și germanii, britanicii, francezii și alte nații.

Cu peste 1.000 de insule, Grecia își face concurență ea însăși, ei înseși. Sieși. O concurență acerbă. Se reinventeazăJ.

Închipuiți-vă că Ammouliani este una dintre cele o mie de destinații insulare grecești, ce-ar mai avea ea în plus să ne spună? Nu foarte multe, la prima vedere…și totuși? De ce Ammouliani? Nicăieri autenticitatea simplă nu este mai la ea acasă, împletită cu tradiția rustică, decât în Ammouliani.

Am asistat , pe insulă – și la întâmpinarea unei icoane, adusă tot din Athos, bineînțeles, cu o copleșitoare asistență: mai mult de jumătate din populația insulei ieșise să întâmpine arhetipul Fecioarei Maria.

Am putea să vă recităm, desigur, cifre, date, dar asta nu v-ar convinge să vedeți acel loc, modest ca o iesle a lui Hristos, din preajma Athosului. Modest, dar adevărat sută la sută. Adierea sacră a centrului spiritual se simte în toate.

read more

Posted in Turism | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment

THE ISLAND OF HAPINESS

AMMOULIANI, INSULA FERICIRII

LINIȘTE ȘI SIGURANȚĂ: acestea sunt cuvintele-cheie!
Ammouliani are toate șansele să fie considerată, de către turiști, ca o întruchipare a insulei fericirii. Liniște, siguranță, tot ce îți poți dori. O insulă care întruchipează Grecia eternă, chiar antică/patriarhală.

Un alt avantaj:că nu este invadată de turiști. Deși are turiști pe timpul verii, nu este înțesată până la refuz. Or, insulele grecești – se știe – la vreme de vară – suferă un aflux de turiști care le face greu practicabile: în fiecare an, un puhoi de ruși (în primul rând), britanici, francezi, bulgari, români etc debarcă în insule, cu intenția clară de a le cuceri pentru un sejur.

Insula Ammouliani are, pe timpul cât nu e sezon, cam 500 de suflete care trăiesc aici, pe perimetrul unei insule care se poate lăuda că e cam măricică (în ce privește suprafața).

Plajele sunt superbe și relativ pustii, mai ales în presezon, exact cum și-ar dori, probabil, toți turiștii români(sau, oricum, majoritatea).

UN LOC LUMINAT, CURAT ȘI LINIȘTIT SUB SOARE
Surpriză, și cârciumile sunt la fel – deoarece sunt multe restaurante, ai de unde alege: așa că nici nu e musai să te înghesui, dacă nu presează alaiuri de turiști.

O atmosferă patriarhală, de calm și confort, de căldură sufletească, te îmbie să dobândești un alt simț al trecerii timpului.

Aici, aproape de Muntele Athos, timpul trece mai încet, întinzându-se, parcă, levantin, la nesfârșit.

Posted in Turism | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment