Editura HUMANITAS

DALAI LAMA, DESMOND TUTU, în dialog cu DOUGLAS ABRAMS, CARTEA BUCURIEI
Fie și numai personalitatea lui DALAI LAMA și tot ar fi îndeajuns să ne atragă atenția, dar, de data asta, luminile  rampei vor fi îndreptate spre dialogul interconfesional, asupra celui care transcende religiile, Orientul și Occidentul,  punctele cardinale. Ar trebui să fie însoțită de eticheta la supin: de citit și de meditat. Trei minți care vorbesc despre viață, viu, Dumnezeu și, inerent, om.

SIMONA TIVADAR, MEDICINĂ, NUTRIȚIE ȘI BUNĂ DISPOZIȚIE
Simona Tivadar, ca personalitate, este un amestec indefinit între orgoliu personal, doctor conștient de meseria pe care o știe, ironist vitriolant al obiceiurilor de consum care ne omoară. Într-o propoziție/frază, merită citită că te face, ea, cartea, să râzi până și de tine însuți. Și de ce poți să crezi/adică ce le-a trecut altora prin căpățână să-ți insufle ca un beneficiu de marketing.

ZAHĂR BUN, ZAHĂR RĂU, METODA UȘOARĂ A LUI ALLEN CARR
Poartă subtitlul: cum să te eliberezi de depedndența de zahăr și carbohidrați. Suntem și avertizați că autorul este și autorul altui bstseller, ÎN SFÂRȘIT NEFUMĂTOR. Dar da, chestia care ne doare acum este cu zăharul. Și lucrurile nu ni se par deloc ușoare. Deși cartea ne amenință cu dezbărarea de obiceiurile proaste. Definitivă. Chiar un subtitlu ne spune asta: Cum să te eliberezi de dependența de zahăr și carbohidrați… Din seria PRACTIC. În curând, tot la HUMANITAS, o nouă carte: GATA CU FRICA DE AVION! Probabil că și cu zahărul e cam la fel…

FICTION

ERIC EMMANUEL SCHMITT, COPILUL LUI NOE
Eric Emmanuel Schmitt ar putea într-o zi să ia Nobelul, înaintea sau în urma lui Michel Houellebeck, ca și P. Modiano. Chiar dacă poate nu l-ar merita așa de mult ca Houellebeck. Dar, pur și simplu, el este altcineva/altceva și propune o alternativă. Poate să vă placă, desigur, mai mult Pascal Quignard, dar, în mod cert, și Schmitt este o variantă de lectură.

PAULO COELHO, HIPPIE
Poate vă place (mai mult) Paulo Coelho, poate nu (și nu cred că are cum să nu vă placă ALCHIMISTUL sau DIAVOLUL ȘI DOMNIȘOARA PRIM), dar, de data asta, tema face toți banii. Să scrii despre HIPPIE înseamnă – evident – să scrii despre o EPOCĂ. Una de aur, am îndrăzni să spunem, cu toate poncifele de rigoare derivând de aici: back to nature, flower-power, nud, sexualism, libertate, anarhie. Iată de ce, neîndoios, vom citi această carte – și, nu în ultimul rând, din cauza iubirii.

ERIC EMMANUEL SCHMITT, RĂZBUNAREA IERTĂRII
Cum, oare, poate fi iertarea o răzbunare?

Eric Emmanuel Schmitt vine , cum spuneam, dintr-o tradiție epică, ceea ce-l silește, cumva, să fie mai sofisticat. Este, oricum am da-o, un scriitor de Premiu Nobel, care-l va lua/sau nu, dar merită la la fel de mult precum Modiano.

RĂZBUNAREA IERTĂRII este de ținut minte/și de amintit prin membrii unui binom, firește doi: LUCIDITATE (mai întâi) și SENSIBILITATE.

 

RAFTUL DENISEI

PAULA MCLAIN, HEMINGWAY ȘI CU MINE
Orice carte despre Hemingway trebuie că ne ciulește atenția. Povestea de dragoste dintre Martha Gelhorn și romancierul nobiliat (și celebru), datorită căreia mai știm, astăzi, totuși, cine e Gelhorn, a constituit și obiectul unei ecranizări. Cât despre viața și iubitele lui Hemingway, s-au scris deja hectare/tone/pogoane de relatări romanțioase.

J.M.COETZEE, SCENE DIN VIAȚA PROVINCIALĂ
COPILĂRIE/TINEREȚE/MIEZUL VERII
(Traducere revizuită din engleză și note de Irina Horea)
Un scriitor care s-a aplecat și asupra vieții lui Iisus. Iarăși, în altă ordine de idei, un scriitor care a luat Nobelul, dacă asta mai spune ceva (și spune, totuși). Cartea de față reunește o memorialistă ficționată. Și ficționardă. Adicătelea, speculativă. COPILĂRIE și, pe urmă, MIEZUL VERII, ca și TINEREȚE, sunt puse ca niște subtitluri, special ca să marcheze momentele vieții și cărțile de unde (pro)vin.

DIDIER DECOIN, BIROUL PENTRU GRĂDINI ȘI IAZURI
Ce nume trăsnit și dichisit de volum, wow, ce nume excentric. Un roman halucinant și, totodată, un scriitor halucinant. Cine nu cunoaște spiritul japonez, ar trebui să-l citească. Da, dar s-ar putea să nu priceapă nimic. De exemplu, din ritualurile de purificare.

ANN PATCHETT, COMUNIUNE
Povești. Povești americane, de adulter, de familie, cu target clar în populația feminină a lumii. Iubiri, de citit seara, la lumina inimii, care de fac, se desfac, destine care se împletesc și, apoi, se despletesc – și vieți care își urmează destinul. De ținut în minte că, în decursul carierei sale, a amestecat, deseori, cărțile de ficțiune cu cele de nonficțiune.

KATE MORTON, FIICA CEASORNICARULUI
Dintre toate cărțilede față,  ar fi cartea cu care aș începe. Deși este o carte – sigur, și ea – pe target clar: feminin. Ca și toate cărțile, de altfel, femeile fiind mai bune cititoare decât bărbații. 🙂

Totuși, BESTSELLER INTERNATIONAL, ne anunță/previne coperta unu. Metafora ceasornicăriei/ceasornicelor ne poate duce cu gândul la complicata mașinărie a timpului și la șesătura din fir de păr a păienșenișului ursitelor noastre.

RAO

SAMUEL BJORK, BUFNIȚA VÂNEAZĂ ÎNTOTDEAUNA NOAPTEA
Roman nordic, tipic, se bucură de toate ingredientele nelipsite spiritului nordic. Cititorul remarcă, de la bun început, titlul – ca fiind unul dintre cele mai ciudate cu putință. Adică este incitant la lectură, e tot ce vreau să spun. Proza nordică are o substanță bolovănoasă, se rostogolește greu pe gâtlej, ca un hap, dar are – de obicei consistență și personaje.

CLIVE CUSSLER, SĂGEATA LUI POSEIDON
Pentru cei dornici de aventură. Clive Cussler împletește, uneori, intriga facilă, nu foarte verosimilă, cu invenții epice fantaste, miroblante, care te vor încânta. Este un povestitor (pur-sânge!) de aventuri. Și un devorator de subiecte spectaculoase. Cussler are naivitatea  literară de a alterna construcții de trame savante, sofisticate, cu cele de o rară naivitate… O nouă carte cu Dirk (ptiu, era să spun Brad!!) Pitt și cercetări oceanografice efectuată în maniera Indiana Jones.

DEAN KOONTZ, ZONA INVIZIBILĂ
De asta s-a inventat genul horror. De asta s-a inventat povestirea gothică. Da, dar nu de către Koontz, ci de către Stephen King, dacă nu cumva de Poe sau, ehei, mai demult, de Nathaniel Hawthorne… Dean Koontz este un creator clasic de horror. Era să zic tradițional. Nu are măiestria artistică a lui Stephen King și nici măcar aplecarea lui spre basm/povestirea ancestrală. Dean Koont este sobru. Trebuie să ne înspăimânte, de aceea povestirile lui sunt, cumva, destul de dure. Ideal pentru cei care doresc horror hard, dar nu peste orice limite. Aceia sunt chiar altă clasă…

BRUMAR

A.G. SECARĂ, PIRAPITINGA
O carte a gălățeanului Adi Secară a ajuns și la noi. Prima calitate a cărții – și vădită – este inteligența artistică, convertită în valoare textuală. Secară este și un cititor inteligent, cu o cenzură (auto)critică aplicată și în cazul propriilor lucrări.

Prima calitate a cărții este că e una cu adevărat bine scrisă, pentru că ea este întrețesută de un profesionist al lecturii.

O carte despre dragoste, viață, noi, actualitate, toate într-un loc, strânse într-un cocteil foarte personal/și personalizat. Foarte trendy și, în plus, trăită, parcă, ieri. Sau azi noapte.

Posted in cultura | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment