Vara 2024 a fost o vară diferită. A început, undeva, să se egalizeze incomingul cu outgoingul. Semn că ambele variante de turism au șanse să se egalizeze sau măcar să se apropie. E bine. Românii s-au săturat să facă băi de mulțime pe afară, prin străinătate – și încep să-și redescopere țara. Pe de altă parte, tot mai multe evenimente au loc/se întâmplă în țară. Putem vedea și aici partea plină a paharului… Dar adevărat este că, uneori, în România – prețurile sunt nesimțite. Am fost, de curând, undeva – pe Valea Oltului. Prețuri? Ca-n Occident. Te credeai la Karlovy Vary…Bine, nu tocmai în Occident, mai degrabă în Europa Centrală. Am dat o sută de euro pe o cameră la etajul doi, obișnuită, încropită dintr-o mansardă, că dădeai cu capul de bârnele transversale. Și fără măcar un balconaș. Eu, unul, nu sunt de părerea prietenilor mei: că după mine, potopul…
După ce am să mor, lumea va merge înainte, va continua netulburată – și imperturbabilă. Dar am niște prieteni care, până la moartea lor, vor să spargă tot…Priveliștea, nu zic, poate semăna pe Valea Oltului ca la Karlovy Vary. Dar din fostele/vechile/bietele hoteluri comuniste, ca din rahat, nu se poate face – peste noapte – bici, dar să mai și plesnească. Chiar dacă, să zicem, au piscină cu apă termală. Servire – bună, pe ansamblu, cel puțin. Deschidere, ca un amfiteatru, peste munți, nu strâmtoare gen Valea Prahovei. Mai era și un fetival de blues în apropiere. Dar, în interiorul stațiunii, variante foarte puține de a mânca, de fapt doar una – asta dacă nu prenumăr restaurantul hotelului la care am adăstat. Dar, tot în vacanță, am vizitat, în alt context, Rânca, ehei, care mie, personal, mi-a plăcut foarte mult: ar avea potențial apropiat de Sinaia, dacă un mare magnat sau un cap încoronat și-ar face sălaș pe acolo. Deocamdată, cam restrâns, pentru o stațiune care și-ar dori glorie&anvergură. Dar frumos, natură pură, virgină. Ce mai, pot să zic că anul acesta a fost anul redescoperirii noastre, așa cum nu știam că suntem, încă…
MIHAIL GĂLĂȚANU
