OSTROV, INSULA VINURILOR
Ostrov. Și dacă Ostrov ar fi o insulă, a cui insulă, oare, ar fi? Nu ar fi, cumva, o insulă a vinurilor? Singura insulă a vinurilor… pe care o are România. Ar fi o insulă de vin/și a viilor (plantațiilor de viță de vie), înconjurată de ape. De apa Dunării, mai precis. Cu un microclimat de luncă, amintind de cel unic – și mirific – al Deltei Dunării.
NOUL COMPLEX
Noul complex se vede că nu a răsărit chiar peste noapte. Construcțiile au fost făcute în trepte. Și au necesitat un efort investițional pe măsură. Probabil că investiția a fost, totuși, prea mare – ca să poată fi făcută dintr-o dată/dintr-o singură suflare. Noul complex a fost făcut la altitudine, pe coama dealului, în timp ce sediul/punctele de lucru au rămas la baza zonei deluroase. Ca să facem o analiză, ar fi cam a doua sau a treia investiție de calibru (de acest gen) din ultima vreme – de turism vitivinicol din țară, după AVINCIS/VILA DOBRUȘA și, poate, după, Recaș.
Oricum, evaluăm drept comparabilă doar investiția viti-vinicolă – de anvergură – din/de la Jidvei. Vin, serios & cu forțe proaspete, din urmă Dealu Dorului și – de ce nu? – Pietroasa. Și, poate, alte zone, să zicem unele din Dealu Mare.
CONSTRUCȚIILE
Ultima dintre ele a fost vila/pensiunea – și cu piscina aferentă. Amenajările au durat cel mai mult și au fost cele mai dificile. Dar construcția e aerisită. Cu panorama. Finisajele au luat, însă, luni de zile. Dar totul putem spune că a fost scos la vopsea – cum se zice – în ultimii doi ani.
PISCINA, UN HIGHT-LIGHT
Într-adevăr, PISCINA poate fi un adevărat HIGH-LIGHT. Este o piscină de dimensiuni generoase și are beneficiul că este bătută/și străbătută de briza sfielnică a Dunării. Ceea ce înseamnă că o ventilează o binecuvântată răcoare atunci când, pe vreme de vară, e vipie în toată puterea cuvântului.
Se află poziționată pe terasamentul cel mai de sus. Astfel că vederea este garantată. Chiar și iarna are o parte de o climă ceva mai blândă, căci este cuprinsă în gura de găleată pe care o face, împreună cu Dunărea, fiind mai ferită de vânturile reci și devastatoare.
De pe șezlonguri, poți contempla toate meandrele și coturile Dunării.
VEDEREA TERASATĂ A DUNĂRII. TERASAMENTELE
După înălțimea dealului pe care urcăm cu mașina, estimăm la cel puțin 300-400 de metri (altitudine deasupra mării) așezământul. De altfel, comparația se face cu Dunărea.
Priveliștea se poate cu greu descrie în cuvinte. Trebuie, neaparat, să o vezi. Cu ochii tăi. De aproape. În vizorul aparatului de fotografiat sau de filmat. Sigur o să simți nevoia de a o imortaliza imediat, fie și numai cu telefonul mobil, dacă posedă o cameră performantă.
În fața ochilor, înaintea Dunării, adică în fața ei, se desfășoară o lizieră, adică o pădure, în formă de reconfortantă perdea verde, care îți bucură, îți clătește – și îți răcorește ochii.
ATLANTYKRON
La capitolul ASSET-uri poate fi marcată și existența ATLANTIKON-ului, care se produce tot în același areal/sau într-un areal conex. Frumusețea vecinătăților și împrejurimilor a constituit pretext pentru iubitorii de natură sălbatică – și pentru academia de vară a science-fiction-ului românesc. S-a și vehiculat mitul că ar fi străbătută de energii benefice, din cauza, deopotrivă, a Dunării și a naturii sauvage, în care rareori calcă picior de om, printre hățișurile și păpurișurile Dunării, zonă ofertantă și generoasă, populată din belșug cu pește ( un real paradis pentru pescari!) și cu bogății naturale (de asemenea, spațiu ideal pentru vânătoare).
