Domeniul Bogdan, adică DARUL DOMNULUI!

Vinuri, așa cum sunt lăsate de la Dumnezeu din CULTURI SĂNĂTOASE se izvodește vinul sănătos
Strugurii noștri sunt certificați ca ecologici/organici de către Austria Bio Garantie din 2016

UN VIN BUN ȘI FOARTE CURAT
Spuneam că Domeniul Bogdan s-a născut dintr-un vis…visul de a produce un vin de excepție și, în aceeași măsură, total natural – dar sunt amândouă obiectivele posibile deodată? Înclinăm să credem că da, dar cu osebită dificultate.

*UNDEVA, ÎN DOBROGEA…
Despre proiectul de la Domeniile Bogdan putem adăuga că a pornit la drum în anul 2011,. Acela a fost punctul de start, și anume plantarea viilor, care se întind pe aproximativ 154 de hectare. Această suprafață se află situată undeva în Dobrogea, în cunoscuta podgorie Murfatlar D.O.C., în apropiere de satul Peștera, zonă cu tradiție în cultivarea strugurilor incă din antichitate.

De unde această inițiativă?
La bază a fost plăcerea de a bea un vin foarte bun și foarte curat, “după care nu te doare capul”… Apoi studiul modalităților de a produce vin, în cursul unor călătorii în fascinanta lume a vinului. În final, am invățat că secretul unui vin foarte bun îl reprezintă strugurii de foarte bună calitate.

De aici și alegerea noastră, de a cultiva întreaga suprafață după principiile agriculturii biodinamice – știința forțelor de viață, sistemul de cultură cu cea mai accentuată abordare holistică, aceasta fiind și viziunea noastră privind viitorul agriculturii către o hrană sănătoasă. Astfel a luat ființă prima fermă viticolă biodinamică din România.

Respectul pentru Viață în toate formele ei este baza filozofiei noastre: respect pentru Natură, pentru Pământ, plante, animale, insecte, pentru mediul înconjurător, pentru oamenii care lucrează în fermă și nu în ultimul rând, pentru oamenii care consumă vinurile noastre.

Suntem convinși că strugurii de înaltă calitate pot fi obținuți doar prin respectarea principiilor și ritmurilor Naturii, acest mod de cultivare permițând terroir-ului să se exprime prin dezvoltarea de arome autentice și prin producerea de vinuri cu personalitate.

*DESPRE VIZIUNE
Asta pentru că, mai întâi, a existat o viziune. Și că viziunea globală/holistică, da, ea conduce totul. Agricultura biodinamică este chestiune de viziune, mai întâi, pentru că se apropie de știință, dar de una luminată, umanizată – și în aceeași măsură de îndepărtează de cea întunecată, a predominanței chimicalelor.

Viziunea de la Domeniile Bogdan, pe termen lung este să realizeze integrarea agriculturii sustenabile biodinamice cu cele mai noi tehnologii de producere a vinului, pentru a ne atinge scopul: producerea unui vin excepțional.

Am fost la stand la Goodwine cu mai puțin de două săptămâni în urmă și pot să vă spun că standul Domeniilor Bogdan a fost unul dintre cele mai asaltate.

Față de edițiile trecute, am constatat o extensie a spațiului expozițional:dacă, la anterioarele târguri/ediții, standul era unul de dimensiuni minimale/obișnuite, acum el capătă un spațiu mai generos – și o expunere pe măsură.

Ba chiar și încă așezarea standului se schimbă, el a fost – de data aceasta – amplasat într-un loc mai circulat.

Și de data asta vinurile au excelat, alegea îndreptându-se spre:

  1. SYRAH.
    Syrah pentru că e SYRAH, un soi vechi parcă de la înființarea/facerea lumii, iar pentru noi, românii, înseamnă (și) diferența specifică.
  2. CHARDONNAY
    Pentru că, la piesele albe, nimeni nu mută ca CHARDONNAY-ul. Are, întotdeauna, un potențial nelimitat, mai ales pentru vinificatorul care știe să-l valorifice ca atare.
  3. ROZE
    De data asta, opțiunea fost pentru CABERNET SAUVIGNON vinificat în rose. De ce? Pentru că se bucură de o bună aciditate, lucru esențial pentru un vin rose/și proaspăt, dar și pentru că are o tărie alcoolică apreciabilă, care se apropie de 14 grade (în fapt, doar 13.8% alcool din volum, dar – pentru un rose…)
Posted in vinuri | Tagged , , , | Leave a comment

UN RECITAL DE VIN

Domeniile Ostrov

DEGUSTĂRI DE VARĂ, PRE-PARTY ȘI ALTE PETRECERI 🙂

Cum arată un recital în LIVADA CU CIREȘI? Un recital de muzică? Dar și un RECITAL de VIN… Ei bine, uite cam așa arată. Cam ca în poza alăturată. Un pian, pe un promontoriu, o scenă – și un solist/artist. (L-am numit aici pe Lucian Velciu. Într-o cămeșă populară, aproape ridicată – în grad – la rangul de iie.)

Un artist la maturitate. Pe care l-am ascultat, cu plăcere, de nenumărate ori. Și unul care este orientat spre muzica clasică, având acea cultură care derivă de acolo, solidă, construită din piese simfonice & antologice.

Apoi, asistența. Auditoriul, care vă să zică. Nu mai mult de vreo sută-două de persoane, pentru cine s-a grăbit/înghesuit să le numere.

*

Tot piese simfonice & antologice mai sunt STRUGURII și VINUL  de la DOMENIILE OSTROV. Pentru cine se grăbește să-i deguste, sub ambele forme…

DESPRE PRE-PARTY, PETRECERI ȘI ALTE PETRECANII
Oho, iată – în adevăr – o surpriză, și nu oricare/ci chiar una mare, pentru noi! Pe 14-15 iulie, a fost PARTY la Ostrov. Și petrecerile/petrecanii, le zicem noi, familiar și cu afectuozitate, ne ajută să ne cunoașteam mai bine – așa a fost și înainte de festivalul Măslinelor Afumate 🙂 și să evadăm din rutina cotidiană. 🙂
Pe 14 iulie ne-am adunat doar pentru un modest warm-up la piscină (pre=party la SMOKED OLIVES ISLAND FESTIVAL) pentru că insula ne cheamă la ea.
Unde? La Domeniile Ostrov, pe malul drept al Dunării, cu vedere la insula noastră dragă.
De ce? Podgoriile lor au un farmec aparte și o istorie spectaculoasă de doar 3.000 de ani.
Asa că, în week-end-uri, de vineri de la pranz și până luni, petrecem pe un taram mirific si degustam vinurile produse aici la Domeniile Ostrov. Dar vă asigurăm că anul este plin/presărat cu ocazii, petreceri & petrecanii.

CUM AR FI SĂ SPUI: BUNĂ DIMINEAȚA ÎN VIE?
La final de iulie, o împătimită a paradisului de la Ostrov, care își petrece acolo cel puțin un week-end pe lună, a scris pe Facebook: bună dimineața vreau să vă spun tocmai din inima podgoriei! Chiar acum s-a ridicat ceața. Am avut bucuria și privilegiul de a gusta, dis-de-dimineață, strugurii de masă. Chiar la mijlocul micului dejun, pe post desert.  Erau reci și buni. 🙂

Doar într-un răstimp de câteva zile se va da aici semnalul de start la sezonul de cules pe Domeniile Ostrov. Daa, mai devreme/cu mult mai devreme decât în anii trecuți. Forța de muncă e tot mai zgârcită la vedere, oameni – la cules – din zonă sunt tot mai putini, înspre deloc, se lucrează mai mult cu oameni aduși din alte zone (Moldova) defavorizate, chiar și de peste Prut. Ar fi și de spus că media plății (cu ziua), aici, este cu mult peste media din țară. Este o muncă normată, în plin sezon de cules este imperioasă nevoie aici de peste 2.000 de zilieri. Care primesc și casă și masă. Poate așa vă faceți o imagine a muncii din spatele unui ciorchine de strugure cules din podgoria Ostrov-Lipnița, care se întinde pe mai mult de 1.200 de hectare. Puse cap-coadă asta înseamnă un drum intins, undeva la aproape o mie de kilometri.

O ȚÂRĂ DE ISTORIE (ÎNTR-O ȚARĂ DE STRUGURI & VIN) NU STRICĂ NICIODATĂ! 🙂
Nu foarte mulți dintre români (dar și puţini dobrogeni!) sunt (cât de cât) la curent cu faptul că cea mai veche colonie greacă dintre Dunăre şi Mare nu a fost binecunoscuta Histria, ci mult mai puțin știuta/glosata Orgame, o aşezare identificată astăzi pe teritoriul comunei Jurilovca, în impresionanta zonă Capul Doloşman. Romanii au întemeiat aici, mult mai târziu, castrul Argamum. Marea descoperire făcută pe acest şantier a fost complexul funerar din secolul șapte înainte de Hristos. S-a stabilit, cu destul de multă, exactitate că o persoană însemnată/de vază a fost înmormântată aici, cu cel puţin douăzeci – treizeci de ani înainte de fondarea Histriei. A fost vorba de o întreagă generaţie de colonişti eleni care locuiau aici în jurul anului 670. Istoricul Hecateu din Milet scria de altfel, în secolul VI î.H, că „Orgame” a fost prima cetate întemeiată de greci la Pontul Stâng. Straniu este faptul că, deşi existau condiţii excelente pentru dezvoltare economică, Orgame a avut, se pare, o existenţă efemeră.

Din motive necunoscute, cetatea nu a reuşit nicio clipă să ajungă la nivelul „surorilor” sale din Sud, Histria sau Tomis. În secolul I după Hristos, când zona a intrat sub stăpânire romană, Orgame era, în cel mai bun caz, un port de escală al navigatorilor interesaţi să meargă spre Nord. Timp de cinci veacuri, Orgame (devenită acum Argamum) a continuat să existe – şi să se dezvolte. S-au descoperit ziduri de incintă, patru basilici paleo-creştine, precum şi urme ale unor clădiri impozante, care demonstrează că Argamum era un oraş roman prosper. Situl arheologic se întinde pe o suprafaţă impresionantă, de aproape o sută de hectare dar, din nefericire, din lipsa fondurilor, arheologii nu au săpat decât foarte puţin. Doar cercetarea sistematică ar putea oferi detalii cu privire la viaţa cetăţii din perioada secolelor VII î.H – I d.H. Până atunci, Argamum merită întreaga noastră atenţie, fiind – de departe – situl amplasat într-una dintre cele mai pitoreşti zone din Dobrogea.

Posted in evenimente, vinuri | Tagged , , , , , , , , , | Leave a comment

OBICEIUL PĂMÂNTULUI DE BUNDĂRETE

OSTROV
OBICEIUL PĂMÂNTULUI DE BUNDĂRETE
De la Gurbanul Viilor la Rebranding

Din Dobrogea, cu dragoste! Numai din 1958. Dumneavoastră ce făceați în 1958? 🙂
După șase luni de muncă susținută,am finalizat procesul de rebranding la Domeniile Ostrov.
Urmează etapa a doua a proiectului ,,Constructia canalelor de distribuție”
: declară DOMENIILE OSTROV, recent. Și sunt inspirați, credem, pentru că acum, la vreme de iarnă, este un moemnt ideal pentru a creiona și dezvolta strategii, într-un punct mort al sezonului.

Să botezi o gamă întreagă cu DOMENIILE OSTROV 1958 este, într-un fel, o îndrăzneală. Pentru că este o asumare. O asumare a unei tradiții și un mod de a spune răspicat ( adică mai pe șleau nici nu se poate!) că există aici, la Ostrov, totuși, o tradiție – și că ea se revendică de la anul 1958. Că de peste șaizeci de ani se face, aici, vin cu sistemă, organizat, cu sârg și cu migală.

Și 1958 ARE MAI MULTE VARIANTE: una dintre ele, cea pe albe, ar fi SAUVIGNON BLANC, pe care Ostrovul a brodat istorie până acum – și a făcut unul dintre cele mai bune vinuri ale lor.

CA DE OBICEI, NICI BUNDĂRETELE N-A FOST UITAT
În prima zi a lunii februarie se face și acum un ritual, care se dovedește foarte important, “Gurbanul viilor”, al cărui scop este de a atrage belșugul. Este, practic, momentul care declanșează anul, un TRIGGER care inițiază un an de bun augur.

Elementele importante sunt corzile de vie, vinul obținut din strugurii de cu toamnă și focul. Iar pe masă pui: BUNDĂRETE.

 Despre Luna lui Făurar este/se știe că, bunăoară, e considerată a fi schimbătoare din fire. Se zice că acum se întâlnesc, într-un teritoriu comun, anotimpurile de iarnă și primăvară, semn cât se poate de clar că, în curând, se poate începe munca pe câmp. Când se face cald, de începe pământul a se dezgheța, pregătindu-se de primăvară; când este frig de CRAPĂ PIETRELE!… Alternanțe de temperatură, alternențe de climă.

Așa a fost lăsat de când lumea, ca timpul în luna făurar să fie când de primăvară, când de iarnă sau, cum mai spun bătrânii, “ferecă și desferecă”. “Câteodată, februarie își dă și el arama pe față; vrea să arate că și el este lună de iarnă. Atunci, țin-te pânză, să nu te rupi! Unde îmi întoarce el cojoaca pe dos, și unde ne trimite câte un pui de viscol, de zloată, de te crezi la gerul Bobotezei, ori în mijlocul iernii!”, după vorba lui Petre Ispirescu.

În prima zi a lunii februarie purcede anul viticol. Încă de dimineață, gospodarii se duc în vie, aleg cele mai viguroase corzi de viță și se încing cu ele pe piept sau la brâu.

După ce dezgroapă sticla cu vin din cel bun, ascunsă în vie înainte de sfârșitul toamnei, merg cu toții spre o înălțime și acolo fac un foc ce trebuie să se vadă din depărtare.

Până la lăsarea serii, petreceau cu mâncare și băutură, cântau și dansau.

Și așa se petrece și acum la Ostrov.

Tradiția este păstrată cu sfințenie. Pentru că stă la fundamentul a tot ce avem. De altfel, se poate observa și din poze 🙂

 

RABBIT MEDIA

 

UN ROZE ȘI UN ROȘU, TOT ANNO DOMINI: 1958
Ar mai de vorbit/ și de descântat un ROZE, care a apărut tot sub egida acelui an (fast) de început: 1958. Ca și celelalte surate ale sale, face parte tot din registrul (echilibrat) al DEMISECULUI.

Dar nici roșiile nu se lasă mai prejos.

Roșul contratacă printr-un CABERNET SAUVIGNON de asemeni DE LA 1958, care se impune prin caracterul impetuos, puternic.

Aspectul este completat de un CAPIȘON cu totul deosebit, cu romburi pe care scrie DO (de la DOMENIILE OSYTROV, dar – totodată și un îndemn în engleză:TO DO! DO adică fă, de la homo faber; și în același timp, un lucru de făcut, ca pe o listă mentală). Tot pe capișon apare și ACVILA, un simbol al forței/puterii – și amintind în același timp de o heraldică întru-totul nobilă.

Posted in vinuri | Tagged , , , , | Leave a comment

OSTROVIT

OSTROVIT

UN SPECTACOL AL ANOTIMPULUI:

VREMEA CULESULUI LA OSTROV

La Ostrov, vremea culesului este un spectacol. Tăcut. Și nu unul cu public, în afara protagoniștilor, adică a culegătorilor; și a mașinilor care călăresc câte un rând dinspre ambele părți, dacă admitem că și mașinile pot fi un fel de spectatori. Un spectacol al anotimpului, care se derulează în fiecare an, dar altfel, o reprezentație de sezon, cu același ritual (milenar), care pune în scenă tradiția, ca o piesă de teatru care nu poate fi, în esență, schimbată.

O mie de hectare de viță de vie destinate vinului își așteaptă la Ostrov culesul. Unele deja au intrat sub mâinile culegătorilor, altele sub zarva și sârgul mașinilor, dar mai sunt și dintre cele care n-au apucat să-și dea rodul și să-și vadă amanul.

  • NUMAI VREO DOUĂ SUTE DE HECTARE SUNT CU STRUGURI DE MASĂ

Și asta pentru că forța de muncă nu putem spune că abundă. Nici aici – la fel cum e o problemă, cel puțin în agricultură (și în viticultură, de asemeni) – și în restul țării.

Pentru strugurii de masă, sunt doar două sute de hectare rezervate lădițelor care vor lua drumul consumului – și apoi ce toamnă, oare, este aceea fără boabe de struguri care să ți se topească în gură?

  • RHINUL ÎȘI TRIMISE RIESLINGUL ÎNCOACE, PE MALUL DUNĂRII

Un nou enolog va veghea la taina facerii vinului pe plaiurile ostrovite: are nume de pictor, Michelangelo, dar vine din ținuturile îndepărtate ale Australiei/Noii Zeelande.

Și un nou soi de struguri va intra la vinficație, ne gândim la Rieslingul de Rhin. Căci, altfel, Rieslingul exista el și la Domeniile Ostrov, dar în cealaltă variantă arhicunoscută: ca Riesling Italian, am și băut – cu ceva timp mai în urmă, prin 2012-2013 – un Riesling admirabil, cu aceeași sursă de provenienți: tot din Domeniile Ostrov.

De altfel, trebuie spus că spre, sfârșitul lunii octombrie, are loc marea sărbătoare a recoltei, întotdeauna cu fast/și mare bogăție/chiar risipă de struguri și vin, cu toate că proprietarii (Oana Belu, în special) n-ar putea fi suspectată (nicicum) de lipsă de cumpătareJ!

Acum, sărbătoarea a fost transformată de-a dreptul într-un festival al vinului – ghiurghiuliu, direct de la sursă.

  • DEGUȘTI AICI, APOI DORMI LA UNA DIN PENSIUNI

Ar mai fi de adăugat că Oana Belu și Ostrovit mai sprijină și unele manifestări conexe, cum ar fi Clubul ORFEU, al Tânărului Muzician, precum și alte activități.

În plus față de vremea recoltei, pensiunile NAIADA și CURTEA DINTRE VII își așteaptă, nerăbdătoare, în camerele lor, musafirii, care, de data asta, unică în an, au posibilitatea de a degusta, alături de vin (și de vinurile din anii trecuți, începând cu 2010, aflate în pivnițe), și mustul. Și strugurii, încă proaspeți, din vie.

Și peștii, cărășeii, sclipind în apele Dunării.

 

  • DE DATA ASTA, DOUĂ RECOMANDĂRI (SPECIALE):

GAMA: DOMENIILE COROANEI

  1. RIESLING
    De data asta, Riesling Italian, nu din cel care va veni, de Rhin, dar ispititor și el, vin de cursă lungă, ușor/sclipitor, capabil să te păcălească (nițel) cu volutele sale aparent inofensive.

RIESLING ITALIAN SEC
AN 2012

Regiunea Oltina
Clasificare – Domenii de origine controlata. Cules la maturitate deplina

Un vin cu personalitate, cu un buchet intens si complex, cu un final dominant.

12% vol.
e750m

 

GAMA:  CETATEA DUROSTORUM

  1. CABERNET SAUVIGNON
    Un vin cu adevărat bărbătesc, cu nume greu/de incantație, amintind de cetățile și fortificațiile antice. Capabil să satisfacă și bărbații și femeile. Temperat, totuși, ca alcool (doar 12,5%) și, la coloare, tincturat, cum îi șade bine unui CABERNET SAUVIGNON: ușor violaceu.

CABERNET SAUVIGNON
SEC
AN 2009

Regiunea Oltina
Clasificare – Domenii de origine controlata. Cules târziu.

Cetatea Durostorum a fost una dintre cele mai importante asezari ale lumii romane, sediul al Legiunii a XI Claudia. Vinul… ne aduce aminte de celebrele banchete si serbari dedicate lui Dyonisos din vremea imparatilor Caracalla si Marc Aurelius, care au ridicat acesta cetate la rangul de Municipium.

12,5% vol.
e750ml

Posted in vinuri | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

România, pe ultimul loc în U.E. după încasări din turism

Turismul romanesc merge bine, chiar am putea spune, poate, in urmatorii 5 ani “foarte bine”. Dar deocamdata ne aflam departe de acea afirmatie. De ce? In ciuda faptului ca afacerile din turismul de pe litoralul romanesc (hoteluri, restaurante şi baruri) de anul asta vor inregistra o cifra de doua ori mai mare in raport cu 2012, suntem inca departe de valorile mediei europeane. Anul 2017 a inregistrat o valoare de 1,5 miliarde de lei in afaceri.

Ba chiar, inclusiv numărul companiilor din domeniul HORECA vor atinge cea mai mare cifra inregistrata vreodata, anul acesta. Prin urmare, investitiile merg bine sau “au inceput” sa mearga bine, mai bine spus.

Conform unui nou studiu al lui KeysFin despre afacerile din HORECA, in anul 2016 erau inregistrate in Romania, pe litoral, nu mai bine de 900 de unităţi de cazare, numarul lor fiiind compus din: 335 de hoteluri, 243 de vile, 164 de bungalouri, 31 de pensiuni şi 56 de hosteluri.

Daca ar fi sa ne intoarcem si mai mult in timp, in anul 2012 pe litoralul romanesc se faceau afaceri de numai 800 milioane lei, pe cand, in 2016 valoarea lor a crescut la nu mai bine de 1,30 miliarde lei. Nu numai valoarea lor, dar si profitabilitatea lor a avut de castigat, avansand de la doar 44,9 milioane lei la 205,8 milioane lei, in aceeasi perioada.
Citește mai mult

Posted in horeca, HOTELURI, litoral, Turism | Tagged , , , , , , | Leave a comment

KILOMETRUL 192 SAU BORNA CRAMEI SIMINOC

La kilometrul 192, ieși de pe autostradă. Nu ajungi la Constanța, chiar dacă ești pe Autostrada Soarelui – și mergi spre mare. Tocmai începuseși să-i simți boarea. Avem o surpriză pentru tine. O apuci pe bretea și apoi mergi șapte kilometri. Intri în sat. Murfatlar e la alți șapte, dacă nu zece. Te conduci după instinct, dacă vrei să găsești Crama Siminoc. Sau, altfel spus, cuibul Vlădoilor. Da, Domeniile Vlădoi, am zis. Satul este cumplit de prăfuit, la urma urmei un sat ca oricare altul din Dobrogea, ars de arșița toridă. O localitate ca un ghioc, unde cuvântul de ordine este anodinul. Oprim mașina în mijlocul satului. Este un magazin acolo, la șosea. Întrebi – și ți se arată locul: este aproape. Întoarceți mașina și o luați pe aici. E o cărăruie, mergeți pe ea până la capăt, ne îndrumă o fetișcană.

kilometrul-192-sau-borna-cramei-siminoc
Gata, am și ajuns. Crama este micuță. Nu este o fregată sau un puitor de mine, ci – mai degrabă – o vedetă rapidă. Să fie cinci oameni de toți care lucrează acum/momentan în ea. Unul trebăluiește afară, pe la mașină.

MÂINI BĂTUCITE DE MUNCĂ, SEMNUL IZBÂNDEI
Oameni care arată că, din puțin, fac mult. Din puținul lor. Și că principalul capital adevărat este munca. Pentru că sunt puțini, trebuie să muncească zdravăn. Și ăsta este un postulat, de-a dreptul. Munca mâinilor lor. La linia de îmbuteliere și în laboratorul lor, Anca Maria Vlădoi și încă o fată. Afară ne întâmpină și Nelu Vlădoi, proprietarul, care dă o mână aspră cu noi, bătucită de lucru. Fiecare bănuț se câștigă cu greu și trebuie respectat, că ban pe ban se strânge greu – și nimeni nu se îmbogățește din vin – doar trăim: asta e discursul scris pe palma sa cu multe riduri.

BĂNUȚUL VINE CU GREU ÎN PALMĂ
Știm foarte bine asta: nimeni nu se îmbogățește din vin. Doar supraviețuim. Atât.
Nelu Vlădoi este o călăuză bună: ne arată crama. Și noi tragem și noi niscai poze; nu artistice neaparat, ci mai degrabă document, pentru reportajul de față, pe care îl pregătim. Poze de artă trag numai starletele la shooting, iar aici nu prea vedem (noi) starlete, ci – mai curând – oameni care chiar trudesc. Viața e aspră aici, așa ne face impresia aici; nu e de șagă sau de întins prea mult la vorbă – așa că nici noi nu întindem. Vedem și sala în care se ambalează și se depozitează vinurile. Anca umblă la instalația de îmbuteliere. Etichetele, îmi face impresia, se pun mai ales manual. Viața aici curge în realitate – și mai puțin pe Facebook.

DROJDII, REZERVOARE, CILINDRI: PEISAJ DE CRAMĂ 🙂
Am vrut să vedem Vlădoii la lucru. Am tânjit chiar, știut fiind că atunci când vezi omul acasă, îl descifrezi din plin. Și totul se lasă citit repede aici, în banalul travaliului cotidian. Peste tot miroase a autentic pe pâine. N-ai de ce te îndoiJ. Vorba americanului: what you see is what you get.
Măsurăm din ochi cilindrii din cramă. Rezervoarele. Drojdiile, care se vor pune la fermentat. Vinul dospește ca pâine bună: este o metaforă poetică, dar oarecum acoperitoare pentru toată situația globală.
Totul firesc, totul apropiat: nimic cu grandoare; vinul se naște numai din smerenia muncii tăcute de zi cu zi.

STRUGURII SUNT BAZA, MAI ÎNTÂI SĂ JUDECĂM STRUGURII
Câteva camioane și dubițe stau, temporar, parcate în fața cramei. Gustăm dintr-un strugur alb. Par poamele coapte – și ușor rumenite de soarele fioros încă, din ultimele zile de august. Cîțiva copii pitorești, de-ai satului, se foiesc pe lângă cramă și ei, public de ocazie. Ne privesc de parcă am fi îmbrăcat din stofa unui eveniment.
Sunt, pe margini, de plantație, struguri albi, cu bon rotund. Rămân credincios, întotdeauna, dezideratului de a bate cu pasul via. Dacă nu vezi plantația, am spus-o tuturor, ești un om mort: nu poți să evaluezi la dreapta valoare, vinul, care îți va curge, în pahar, peste două luni. Ideal, după gândul meu, ar fi să poți vedea și mustul, ca să judeci în cunoștință de cauză.
Plantația, adică lienele, această plantă agățătoare, evadată parcă din junglă, care este via, frunzele, ca să judeci și starea de sănătate de plantei – și, firește, fructul.

SĂ SIMȚI ZĂHARURILE: CE GRAȚIE NEBĂNUITĂ!
Dar poamele te copleșesc de dulceață, deși suntem abia pe prag de Gustar. Par gata de a fi culeși, la maturitate, cu gust rotund, prin care zăharurile se arată pregnante. Nu trebuie să fii musai oenolog ca să simți că se apropie cu pași rapizi gustul & vremea pârgului, timp astral neasemuit: deși în curând vom intra în toamna calendaristică, vara e încă astronomică. Dubițele probabil transportă vin de anul trecut. Căci timpul mustului n-a venit. Strugurii lui Vlădoi s-au copt; așteaptă să fie culeși și rânduiți în lădițe. Și, nu știu de ce, mă gândesc la SHIRAZ-ul semnificativ pe care îl face Nelu Vlădoi. Și la vinurile sale, mai ales cele albe, luminoase cum n-am mai văzut. De parcă lumina însăși s-ar face licoare și s-ar turna, singură, în pahare.

PE LINIA DE ÎMBUTELIERE
Birourile sunt sus. Acolo e și sala de degustare. Se văd, deasupra, transparente, fiindcă pereții sunt dresați din sticlă. Ca un borcan. Acvariul, așa-mi vine să zic.
Practic, sunt amplasate la etaj chiar îndeasupra sălilor din crama propriu-zisă. Depozitele sunt, desigur, jos și gem de lăzi, unele cu sticle goale, altele cu cele – îmbucurător – pline.
Etichetele se lipesc manual. La îmbuteliere, evoluează Anca, ea este șef peste echipa care mai cuprinde doar un singur ajutor, o altă fată. Anca îi cere instrucțiuni lui Nelu. Este ceasul forfotei. Este ora douăsprezece, miezul zilei – și se pregătește un nou transport de vin, așa că sticlele din lăzi trebuie umplute musai – și etichetate urgent. Doar dubița așteaptă afară. Dar și chiar de n-ar aștepta, vinul tras în sticle trebuie garnisit cu etichetă și contraetichetă.

LA MASĂ ÎN SALA DE DEGUSTARE
În sala de degustare, tronează o masă lungă. Peste douăsprezece persoane încap la ea – cincisprezece sau mai mult. Acolo purtăm conversația cu Nelu Vlădoi. Temele pot părea banale. Mai întâi ne interesăm de numărul de hectare. Mai apoi de intențiile de plantare.
Toate secretele de producție ne sunt date. Planuri există – și sunt foarte numeroase. Vorbim și politică, fiindcă amfitrionul nostru este și un politician foarte tenace, dar are de luptat – ca în destule situații – cu morile de vânt și cu țesătura deasă a cartelului de interese locale.

UN CANDIDAT LA LOCALE 🙂
Chiar și în primăvara asta a candidat, dar a pierdut pe muchie. Interesurile poartă fesurile celorlalte partide locale.
La plecare, Nelu Vlădoi ne dă – din rația (obligatorie) de vin – trei exemplare foarte reușite. Și cum să uiți, din albe, un CHARDONNAY de la Vlădoi? Și cum să nu muți și cu roșiile, după ce tocmai ai mutat cu albele? N-am stat mult, dar ne-am simțit bine. Agreabil. Nu ca printre străini 🙂 .
Ospeția a fost austeră, dar din toată inima. La plecare, iau un strugure auriu, pe care îl ciugulesc, boabă cu boabă, în mașină. Se simte boarea de Murfatlar. În alte părți, din nord, he-hei, nici nu prea s-au pârguit. Aici, au prins o tentă  deja rumenă. Miezul verii tocmai a trecut pe aici și a lăsat relicve, din soare – până jos, în struguri. Ne așteaptă o toamnă indiană, la fel de toridă. Nelu Vlădoi zâmbește obosit. La fel zâmbește și Anca Maria. De aici, vin de soi se va izvodi și anul acesta, 2016.

 

Mihail Gălățanu

Posted in TURISM VITIVINICOL, vinuri | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment