Tradiție din PARTICULARITATE: AmmouliGREECE adică AMMOULIANI=GRECIA!
ESENȚELE STAU ÎN STICLUȚE MICI, DE INSULE 🙂
Cum am putea să spunem, în aceeași frază, că Ammouliani este esență de Grecia? Esențele stau în sticle mici, de insule. Exotice. Însorite. Și, uneori, o insulă poate simboliza întreaga Patrie, cum se întâmplă în cazul insulelor grecești, morcelate și răsfirate pe întregul Mediteranei de Est. În Grecia – și numai în Grecia, ai impresia că ești mereu în altă țară, și – totuși – în aceeași țară, eternă.
Fiecare insulă, în Grecia, e un alt tărâm – și, cu toate acestea, te afli în aceeași țară, ai sentimentul apartenenței la aceeași scriere, la aceeași cultură. Care, cu cât este mai veche, cu atât este mai semnificativă. Aparent, dacă sunt o mie de insule, ar trebui să fie o mie de țări. Țărișoare, ca să fiu mai corect. Dar ceea ce le sudează între ele este evident:tradițiile, obiceiurile, bucatele. Tradiționale. Și – de ce nu? – vinurile.
SINGULARITATE ÎN DIVERSITATE
Asta numim noi singularitate în diversitate. Și crearea unei tradiții din particularități care, la început, pot părea absolut întâmplătoare.
Ammouliani este un caz: de când debarci pe pontonul acela luuung cât o coadă de linguriță, începi să te simți al insulei. Insula e vorace. Insula te acaparează. Insula te molfăie încet și, pe urmă, te înghite.
Te ia cu drumurile ei, cu cărăruia care suie, ușure, de la debarcader. Și care te ridică în centru, te șerpuite întâi pe la magazinașele principale.
INSULA TE SILABISEȘTE ÎNCET
Insula te învață încet. Nu se grăbește. Te pronunță pe silabe. Te silabisește, adică. Apoi, sigur, te înființezi la o tavernă, ce să faci? Că ți se face foame, ca pretutindeni, în lume. Și intră în tavernă. Mirosurile te îmbie, îți fac cu ochiul. De asemenea, muzica. În Ammouliani, atmosfera face toți banii. Nu te respinge niciodată. Te simți de-al casei, de la început. Ești adoptat, băiețel. Totul să fie pe inima ta. Pe potriva inimii tale. Ammouliani este locul care acceptă firesc să fie depășit de celelalte locuri de prin Grecia care le-ai văzut, dar are grijă, întotdeauna să se revanșeze: și nu făgăduiește mai mult decât poate promite, și nu făgăduiește mai mult decât poate îndeplini.
CRISTIAN GĂLĂȚANU, NICOLETA GĂLĂȚANU