EXCLUSIV: Sergio Faleschini se destăinuie

VINARTE VINURI
INTERVIU/EVENIMENT
ÎN EXCLUSIVITATE, ÎN PRESA ROMÂNEASCĂ:
UN PARCURS EXCEPȚIONAL

Sergio Faleschini se destăinuie

Suntem în fața unui eveniment cu totul deosebit. Cu siguranță deosebit. Aș putea să îl numesc excepțional, dacă nu ne-ar fi teamă/ nu am fi timorați că exagerăm puțin. Poate. Sau poate nu. De câte ori se scrie despre vinul românesc în presa internațională? Sau greșim noi – și, în fiecare zi, apar pagini întregi, carevasăzică a devenit o obișnuință să se scrie, așa, cotidian despre vinul românesc? Și, mai ales, un articol cu puternice tușe pozitive. Dar, nu-i așa, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului: aprecierile sunt pe deplin meritate. Iar articolul cu pricina vizează producătorul român de vinuri VINARTE. Este vorba de un interviu cu SERGIO FALESCHINI, proprietar de vie și producător de vinuri. Articolul poartă mențiunea INTERVISTA, adică este formatat ca un INTERVIU (înseamnă, de altfel, și ÎNTREVEDERE). Iar locul unde a apărut este presa italiană. Cel care îl semnează ( de fapt cea, căci este o ea) poartă numele MARY BRILLI. Sergio Faleschini ne este prezentat ca economist. Materialul ne avertizează din start: este vorba despre UN PARCURS EXCEPȚIONAL. Publicația în care a apărut este o revistă/tip magazin și poartă numele NUOVI ORIZZONTI/Europa. Traducerea titlului devine, în acest caz, aproape inutilă: NOI ORIZONTURI. Revista NUOVI ORIZZONTI apare în mai multe țări europene/din Uniunea Europeană, în Belgia, Franța, Luxemburg și Italia. Interviul a apărut acum câteva luni, la sfârșitul anului trecut, în ediția italiană.

În afară de preocuparea pentru  vin, revista mai cuprinde și reclamă (explicită) la cafea.

Îl reproducem, interviul, mai departe:

Născut la Craiova (revista scrie Cracovia, dintr-o regretabilă eroare de corectură), din părinți italieni, emigrați, la sfârșitul anului 1936, în România, Sergio Faleschini are un parcurs excepțional, care merită să fie relatat.

1961-1966 – Studii universitare pe lângă ASE (București). Licențiat în Economie și Comerț Internațional.1969-1974 Facultatea de Drept, București. Licențiat în jurisprudență, specialitatea Drept internațional privat. 1967-1982- Director la Prodexport, București, Societate specializată în comerț internațional, produse alimentare, aparținând de comerțul agro-alimentar. 1983-1993 – Director general la societatea FARO, la Paris. Societate franceză specializată în comerț internațional agro-alimentar. 1993-2007 – Director general la societatea Transcomint a Paris, specializată în  comerțul internațional cu produse agro-alimentare.

Din 2007, președinte al VINARTE la București, specializată în producerea și vânzarea de vin de înaltă calitate. Începând cu 2010, reprezintă Principatul Monaco în România, în numele Principelui Alberto II, la Consulatul Onorific al Principatului în România. Pentru că, evident, cunoaște România foarte bine, i s-a oferit onoarea de a reprezenta interesele monegasce la București.

NUOVI ORIZZONTI (N. O.):
Un parcurs profesional remarcabil, am putea spune?

SERGIO FALESCHINI (S.F.):
În realitate, un travaliu foarte interesant, care mi-a permis să integrez multe în viața mea: să călătoresc, de exemplu, în toată lumea, să aprofundez limbile străine, să cunosc multă lume…

N.O:
Când ați fost, pentru prima dată, în Italia?

S.F.:
La treizeci de ani, în anul 1973.
Am făcut o mică escapadă, cu durata de o zi, la Moggio-Udinese, în țara părinților mei, la nașii mei.
În doar câteva ore, m-am reîntors pe firul lucrurilor, care îmi veneau în minte, povestind – cu o reală nostalgie – nostalgia tatălui meu și a mamei mele: stația, Abația, Via del Corti, unde m-am și născut, comuna, cartierul, râul Felle care scaldă toată țara…

N.O.:
Și v-ați întors altă dată?…

S.F.:
Da, în 1994, când lucram la Paris, m-am întors în Italia – din nou, în acea țară, pentru mine plină de amintiri.

Multe familii se numesc Faleschini, suntem rude îndepărtate. Unii chiar și acum își mai aduc aminte de tatăl meu.
Am reluat demersul de a (re)învăța friulana (dialectul friulan), dialect care era vorbit în casa noastră, pe când eram copil. Îmi aminteam, descopeream cuvinte care mi se întorceau, brusc, în minte – și lucrul ăsta mă făcea bucuros, cu totul fericit.

Citat 1:
În doar câteva ore, m-am reîntors pe firul lucrurilor, care îmi veneau în minte, povestind – cu o reală nostalgie – nostalgia tatălui meu și a mamei mele: stația, Abația, Via del Corti, unde m-am și născut…

Citat 2:
…Viața mea a fost și este un travaliu foarte interesant, care mi-a permis să integrez multe în viața mea: să călătoresc, de exemplu, în toată lumea, să aprofundez limbile străine…